Ieri a venit in vizita in Romania o amica din Slovenia, Simona, jurnalista la ea in tara. Am luat-o de la Otopeni pe seara, am cazat-o undeva prin centru si pe urma am iesit prin oras. A fost tare draguta cand a exclamat, la cateva minute dupa ce am intrat in Bucuresti: “Bucharest is so grey…”.
Deci a priceput fara prea multe explicatii. Am zambit, fiind uimit cat de repede si-a dat seama un strain care e treaba cu tara asta. Mi-a placut si cum a rezumat surprinderea ei. Intr-adevar, afirmatia ei defineste cel mai bine orasul asta, numit de unii si Capitala Romaniei. E ca naiba! E gri, e rau, e inundat, e plin de praf, e friguros, e prea aglomerat, oamenii sunt prea tristi. Chiar si in clubul in care am fost pe seara oamenii, pustanii de acolo, erau in mare parte tristi. Nu se vedea pe fata lor ca se distreaza. Se vedea clar ca au consumat alcool, dar nu si ca se simt bine. In fine, asta e o alta discutie pe care poate o sa o dezvolt alta data.
Revenind la amica din Slovenia, dupa celebra sa afirmatie m-a intrebat daca s-a schimbat ceva in Romania de cand am intrat in UE. Am stat si m-am gandit si i-am raspuns ca nu. Adica, in afara de cetatenia eurpeana care iti permite libera circulatie in UE doar cu buletinul nu am gasit alta schimbare. Apoi am incercat sa ii explic episodul cu spaga agriculturala marca Ciorba - Muresan - Remes. Am fost surprins de faptul ca Simona, jurnalist din Slovenia, a inteles mai greu ideea de dare si primite de foloase necuvenite, mita, spaga, respectiv bribe. Pana la urma a inteles cum e cu mita, dar cand i-am explicat ca un fost ministru poate sa ia mita chiar haleala si bautura a intrat din nou in ceata. Pe langa faptul ca la ea in tara nu se poarta mita, pe la Bruxelles, pe la Parlamentul European pe unde isi mai desfasoara activitatea am inteles ca nu prea se poarta mita.
Sa recapitulam! Un strain vine in Romania. Zice ca Bucurestiul e naspa, ramane uimit cand aude cuvantul “mita” in apropierea altor cuvinte precum “ministru, minister”. Wellcome to Romania!
Am fost in Plazza Mall sa mancam ceva. A vrut Simona sa comande. “Sarmalute si mamaliga si vin rosu”, a zis ea. Chelnerul, baiat de baiat a catalogat-o din prima retarda, in loc sa incerce sa vorbeasca in engleza. Se uita ciudat la ea. Pana la urma a inteles care era treaba cu vorbitul stricat romaneste. Pe urma, flacaul ne-a adus niste vin. I-a turnat Simonei in pahar, delicat, suav, scapand o picatura zdravana pe masa pe care a acoperit-o pana la urma, tot el, cu un servetel.
Vorba lu` Badea: Traim in Romania…
